Devierile de sens pe care le suferă cuvintele din sfera culturală, împrumuturile din perioada modernă a evoluţiei limbii române (aşa-zisele neologisme) atunci cînd sînt preluate de limbajul familiar şi argotic prezintă adesea aspecte surprinzătoare. Introduse în contexte noi, în construcţii expresive cu verbe populare sau pur şi simplu în combinaţii atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acţiuni şi atitudini cotidiene ("face figuri", "are faze", "îi arde talente", "bagă texte..." etc.). O modificare semantică notabilă a apărut în ultima vreme şi la substantivul impresie, împrumut din franceză (impression) atestat în română la jumătatea secolului al XIX-lea (la Ghica, Negruzzi ş.a.) şi termen internaţional, echivalentele sale din alte limbi de mare circulaţie (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa latină comună - impressio ("întipărire").

Impresie are o frecvenţă mare în limba standard şi a conversaţiei curente, mai ales în construcţia a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie şi atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observaţie, o critică, un reproş: "am impresia că ai greşit". Varianta de construcţie în care substantivul e însoţit de articolul nehotărît e şi mai evazivă - populară şi glumeaţă: "Am aşa o impresie că majoritatea acestor cumpărători de plante ornamentale şi gazon de import sînt tot cei care intră şi ies pe porţile Casei Poporului" (V.M., în Dilema, 73, 2005).

Dicţionarele de argou recente înregistrează efectele extreme ale transformării semantice, decupînd adesea incomplet referinţa termenului şi generalizînd sensuri contextuale; astfel