George Luca, Eu, ticălosul şi scârbitul, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2005. 72 pag.

Un bărbat cultivat, cu gustul rafinat de miile de cărţi citite, îşi trage pe ochi o şapcă de derbedeu şi priveşte lumea ironic-provocator - acesta este personajul liric care monologhează în poezia lui George Luca. Chiar şi când comentează nu realitatea vulgară de fiecare zi, ci texte literare, poetul o face în acelaşi stil:

,Deşteaptă vampa poezeaua matale/ îşi leagănă şoldurile pe trotuare/ iar ţâţele-i ajung pe trecerea de pietoni/ încât se gudură în decor buna natură unsuroasă" (Adio, Corbule Daniel).

Starea de spirit dominantă este una de greaţă existenţială:

,În parc aceleaşi ciori cârâie autoritar/ dintotdeauna deasupra bunului pensionar,/ la margine se sufocă regimentul unde/ datul cu burta de pământ era academia părinţilor." (Greaţa).

În mod inteligent, George Luca pune multă culoare în descrierea cenuşiului existenţei.

Codrina Bran, Antipozi, proză scurtă, prefaţă de Dan Damaschin, Cluj, Ed. Zenit, 2005. 100 pag.

Proza Codrinei Bran este o apă repede care îl ia pe cititor şi îl duce-târăşte-rostogoleşte exact acolo unde vrea autoarea, fără ca el să simtă asta ca pe o bruscare. Prozatoarea are întotdeauna ceva interesant de istorisit şi o face într-un mod alert şi atrăgător. Informaţii despre epocă, despre psihologia personajului adus în plan, despre biografia lui, despre modul cum se îmbracă şi se comportă în societate sunt sintetizate în câteva cuvinte. Puţini prozatori de azi au în scris o asemenea eficacitate:

,Femeie frumoasă, înaltă, bine făcută, cu un păr negru, bogat, pieptănat într-un coc savant, lăsat pe ceafă, cu trăsături sigure, ochilor ei migdalaţi, închişi la culoare nu le scăpa nimic din negoţul pe care îl conducea cu o mână de fier. Patroana er