Fondatorul justitiei comuniste
Dupa moarte, lui Patrascanu i s-a creat imaginea unui comunist "cu fata umana", in antiteza cu "durul" Gheorghiu-Dej. Detalii biografice ar putea justifica impresia ca cei doi lideri erau asemenea fratilor biblici Cain si Abel. Activitatea lui Patrascanu ca ministru de Justitie arata ca lucrurile au stat in realitate altfel.
Primul comunist intrat intr-un guvern al Romaniei si-a mentinut portofoliul si in guvernele urmatoare. Dupa moartea lui Patrascanu, supus de propriii tovarasi celei mai lungi anchete staliniste din istoria lagarului comunist, s-a acreditat ideea ca acesta ar fi reprezentat linia moderata din partid, in opozitie evident cu linia dura promovata de Gheorghiu-Dej. Pe cei doi totul ii despartea, cu exceptia unui singur lucru: ambii impartaseau idealurile comuniste. Provenienta familiala, studiile, profesia, preocuparile, motivele pentru care au intrat in miscarea comunista, gradul de insertie in "societatea burgheza" interbelica, cariera in partid inainte de 23 august sunt tot atatea elemente care ar putea crea impresia ca Gheorghiu-Dej si Patrascanu au fost asemenea fratilor biblici Cain si Abel: unul bun si celalalt rau. Impresia unui Patrascanu promotor al "comunismului cu fata umana", neinregimentat Moscovei, nationalist atunci cand toata lumea era internationalista, subzista si astazi.
DUPA TIPARUL SOVIETIC. Activitatea de ministru in primele guverne de dupa 23 august arata un Patrascanu care nu se deosebea cu nimic de Teohari Georgescu, unul dintre cei care au girat in mod direct represiunea in Romania. Cele doua guverne, Sanatescu si guvernul Radescu, nu erau guverne comuniste, nu erau nici macar procomuniste, asa cum a fost in realitate guvernul Petru Groza. Comunistii detineau putine portofolii si aplicau mai mult strategia tatonarii, cea descrisa de sintagma "un pas inainte si doi inapoi". Ca m