Mircea Cartarescu
Baroane!
Editura Humanitas, Bucuresti, 2005,
218 p.
Dupa rasunatorul succes de piata al volumului De ce iubim femeile, au existat voci in presa literara care, uimite de rapiditatea cu care Mircea Cartarescu il devansase pina si pe Dan Brown in topul vinzarilor de carte, s-au grabit sa afirme ca nu mai sintem in fata unui scriitor de exceptie, ci a unui brand, precum Coca-Cola si McDonald’s. A-l inscrie insa pe Mircea Cartarescu intr-o atare paradigma e, cu siguranta, o decizie pripita, neatenta la paratextul volumului in care autorul insusi refuza sa includa cartea in corpusul literaturii sale, multumind Editurii Humanitas pentru ca, in continuare, „il crediteaza cu un cec in alb“. Doar la un an distanta, aceeasi editura ii publica lui Mircea Cartarescu un al doilea volum de articole, de aceasta data aparute intr-un cotidian de mare tiraj, Jurnalul national, in perioada martie 2004-iulie 2005.
Fata de articolele din Elle, care au ajuns la publicul larg mai ales prin intermediul volumului aparut anul trecut la Humanitas, articolele adunate in Baroane! au fost cunoscute initial prin intermediul ziarului pe care nu putini il cumparau martea numai pentru a-l citi pe autorul Nostalgiei.
Mai putin comercial decit De ce iubim femeile, Baroane! pastreaza, totusi, o atare tinta prin paratextul ales. Articolul care da si titlul volumului este un pamflet politic, o caricatura in tuse groase a lui Adrian Nastase, dar nu toate articolele abordeaza teme politice. Printre rindurile editorialelor semnate de Mircea Cartarescu, indiferent daca ele tin sau nu de istoria recenta, de spatiul cultural sau de aberatiile politicului, transpare o voce de o incontestabila autenticitate: vocea omului Mircea Cartarescu.
Multiplele voci „puse in text“ pina in prezent de Mircea Cartarescu, de la primul volum de poe
