Valeria GUTU ROMALO,

Aspecte ale evolutiei limbii romane,

Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2005

Aspecte ale evolutiei limbii romane, a Valeriei Gutu Romalo, profesor la Universitatea din Bucuresti si specialist in lingvistica romaneasca, propune trei sectiuni. Daca prima, teoretica, pare mai arida (mai ales pentru neinitiatii in tainele lingvisticii, nefamiliarizati cu termeni ca structuralism, sincronie, diacronie etc.), a doua si a treia pot fi consultate de toate categoriile de cititori. Intitulata Gramatica, partea a doua expune citeva fenomene ce tin de morfologia limbii romane, de dinamica acesteia. Mi-au atras atentia doua studii. Unul se refera la problema generalizarii formei neliterare de Genitiv-Dativ a substantivului sora, adica sorei in loc de corectul surorii. Norma, avind un caracter de obligativitate, ar trebui sa stea in calea expansiunii formelor lingvistice care incalca regulile. Dar ce se intimpla cind uzul poate fixa el insusi norme? Revenind la studiile care atrag atentia in cea de-a doua parte, trebuie mentionat neaparat Forme ale politetii verbale.

Politetea are o adevarata recuzita lingvistica, si cel mai important element al acesteia este adresarea. Limba romana are pentru adresare trei termeni: tu/dumneata/dumneavoastra. Din nefericire, in comunicarea actuala se extinde tendinta folosirii lui tu, mai familiar, mai colocvial. De unde se naste aceasta preferinta?

Autoarea considera ca o cauza ar fi dorinta de a imprima un caracter relaxat, spontan, actului de comunicare (in interviuri, emisiuni, colocvii etc.), dar si aici exista un risc. „In treacat fie spus, comunicarea dezinvolta si spontana, antrenanta si atractiva in principiu, poate esua – cum se intimpla, din pacate, adeseori – in sporovaiala neinteresanta si fara farmec“. Cealalta cauza este influenta limbii engleze, care,