Zoltán ROSTAS,
Secolul coanei Lizica. Convorbiri
din anii 1985-1986 cu Elisabeta Odobescu-Goga. Jurnalul din perioada 1916-1918,
Traducerea jurnalului si transcrierea convorbirilor: Irina Marmor-Rostás, Prefata: Georgeta Filitti,
Editura Paideia, Bucuresti, 2004
O istorie subiectiva a primei parti a secolului XX, iata ce ne ofera acest volum aparut la Editura Paideia. Elisabeta Odobescu-Goga, tinara din lumea aristocratiei autohtone, este cea a carei subiectivitate se constituie in carte gratie intentiilor si eforturilor sociologului Zoltán Rostás.
Textul este constituit din doua parti: mai intii transcrierea convorbirilor pe care „coana Lizica“, numita asa de la virsta de cinci ani, le-a purtat la 94 de ani cu Zoltán Rostás, apoi jurnalul tinut de aceeasi Elisabeta Odobescu-Goga in perioada Primului Razboi Mondial. Inedit este tocmai acest paralelism care se naste intre insemnarile „la cald“ si privirea inapoi aruncata asupra acelorasi evenimente, dupa 70 de ani de la petrecerea lor.
Incercind sa surprinda chipul Capitalei (a se vedea si volumul Chipurile orasului. Istorii de viata in Bucuresti. Secolul XX, in care a fost inclus si un fragment din marturiile tirzii ale Elisabetei Odobescu-Goga), Zoltán Rostás reuseste sa adauge niste piese unui puzzle si sa confirme idei deja inradacinate despre epoca in cauza. Subiectivitatea doamnei Odobescu-Goga (ruda cu ambii scriitori) nu face altceva decit sa certifice imaginea usor idilica despre viata in Romania condusa de dinastia Hohenzollern.
Nici macar nu este vorba de perioada interbelica, ci mai degraba de la belle époque care a precedat Primul Razboi Mondial si de anii 1916-1918, anii participarii tarii noastre la conflagratie. Este perioada guvernantelor, a profesorilor particulari pentru tinerele fete din lumea buna, a plimbarilor la Sinaia, prin
