N-a pus geana pe geana toata noaptea. Nu din pricina zilei care urma - avea sa-si sarbatoreasca centenarul alaturi de copii, nepoti, stra si stra-stranepoti. Ci pentru ca de ziua ei urma sa o felicite cel mai important om al Craiovei. O sunasera de la primarie: Antonie Solomon venea personal sa-i spuna „La multi ani!“ cu ocazia implinirii frumoasei vârste de 100 de ani! Agitatie mare ieri in sufrageria familiei Diaconescu. Patru generatii strânse in jurul unei mese imbelsugate, depanând amintiri, pomenindu-i pe cei disparuti inainte de vreme, punând la cale viitorul celor mici. Pe ici pe colo câte o dezbatere politica, inabusita repede insa de povetele intelepte ale bunicii: „Lasa, mama, ca nu s-a schimbat cine stie ce... Si nici n-o sa se schimbe prea repede. N-ati vazut cât a tinut cu Iliescu? Mie nu mi-a placut de el, nu a fost un om care sa se tina de cuvânt. De Basescu parca-mi place. Sa vedem ce-om face cu el... Daca oi mai trai, ca parca mi-a ajuns!“. Polina Diaconescu tacu. Cuprinse cu privirea adunarea din jurul ei. Toti erau sânge din sângele ei: Milica si Ecaterina, singurii copii ramasi in viata, de 71, respectiv, 84 de ani, copiii lor, copiii copiilor lor, verisori, nepoti, stra si strastranepoti. Acolo, adunata in jurul platourilor cu aperitive, era toata viata ei. Toti cei 100 de ani. „Am avut barbat bun, cum nu sunt multi pe lumea asta“ S-a nascut in 1905, intr-o comuna din Gorj. Cu opt frati la parinti, viata din preajma primului razboi mondial nu era usoara. Când i-a venit vremea, s-a maritat. Avea cincisprezece ani. Cruda inca, proaspata nevasta nu s-a speriat insa: urmase scoala de fete de la Severin, stia deci ce responsabilitati o asteapta ca tânara sotie. Dumnezeu ii daduse si barbat cuminte - era preot. Viata, isi spunea Polina atunci, cu toate necazurile si bucuriile ei, avea sa-i fie frumoasa. Copiii au venit pe rând, rod al iubirii si cred