Sunt greu de catalogat declaratiile fostului sef al Conventiei Democratice. Sunt atat de false, incat si manipularile din timpul guvernarii pesediste par copilarii fata de cele rostite de ex-presedintele Constantinescu.
Fostul om politic care se visa lider regional sustine nici mai mult, nici mai putin, ca „nu am fost in sistem, nu am avut relatii cu el, nu am fost santajat" iar „Basescu este vasalul sistemului ticalosit pentru ca a fost finantat de acesta".
Pe cale de consecinta, prima intrebare de bun simt al oricarui observator a vietii politice este de ce, inainte de alegerile din 2000, daca nu a fost santajat de „sistemul ticalosit", Emil Constantinescu a declarat „am fost invins de sistem", a renuntat la cursa electorala si a aruncat PNTCD si mostenirea lui Coposu la cosul de gunoi al istoriei.
Fapt scump platit de taranisti, care nu si-au revenit nici in acest moment din soc si sunt putine semnale ca o vor face. Duplicitatea este evidenta.
Sa nu uitam ca si Constantinescu s-a bazat pe sefii serviciilor secrete, Costin Georgescu si Catalin Harnagea, dar nu a avut vointa politica si putinta de a face procesul comunismului, ideea calauzitoare a PNTCD, sa curete aparatul de stat de fostii securisti si sa eradicheze coruptia din mediile economic si politic.
Constantinescu a venit la putere pe cel mai mare val de simpatie din istoria postcomunista in fruntea singurei constructii politice, CDR, care a reusit sa invinga FSN - PDSR. Tocmai de aceea, pentru ca a promis curatenie morala in balconul din Piata Universitatii – „urmeaza sa ne sacrificam noi", Constantinescu a dezamagit enorm si este la periferia politicii, in penumbra.
Dupa atatia ani, este evident ca stucturile informative l-au dominat
