- Istoric - nr. 233 / 25 Noiembrie, 2005 In 1998, ca o dovada vie a ceea ce am fost si pana unde am fost, la granita dintre Ungaria si Polonia, in Carpatii Padurosi, o femeie, venind la Muzeul din Hujgorot, a semnalat ca a dat peste doua romance imbracate ca romancele din Ardeal, in negru, care vindeau ceva la un targ, le-a auzit vorbind romaneste si le-a intrebat: - Sunteti romance? - Nu! - Sunteti moldovence? - Nu, noi stim unde-s moldovenii, sunt departe. - Dar voi ce sunteti? - Apoi, draga doamna, noi nu stim, dar ucrainitii ne spun vologhi. - Si ce limba vorbiti? - Rumaneste. - Si nu sunteti romani? - Nu! - Si de unde sunteti? - Chiar de aicea, de sus. S-a organizat de catre Muzeul din Satul Mare si Hujgorot o expeditie acolo, deci in 1998, si au descoperit doua sate cunoscute de cand lumea si pamantul si marcate ca rutene pe toate hartile: Mirche, adica Mircea, si Horoscovo, in care traiau 4.500 de suflete, ca la inceputul evului mediu, fara curent, fara scoala, fara popa, fara biserica, cel mai batran din sat tinand loc de popa. Evident, ca toti erau analfabeti, traiau din prelucrarea lemnului si ceva animale, produsele le schimbau de doua, trei ori pe an la targ, jos in vale, pe sare, gaz si ce mai aveau nevoie. Si discutia inregistrata: - De cand sunteti voi aici?? - Dintotdeauna. - Si nu sunteti romani? - Nu, dar noi stim ce suntem, noi trebuie sa fim un popor care se cheama Radio-Bucuresti. La chestia asta, cum de s-a ajuns: un tanar participant la razboiul din Afghanistan, din satul Horoscovo, venise cu un aparat de radio cu tranzistori. S-au strans ca la urs in jurul cutiei, isi bateau pruncii sa taca doar ca sa asculte, si, pe butoane, au dat de unii care-si spun Radio Bucuresti. - Noi aia trebuie sa fim, pentru ca, de cate ori ii auzim pe aia, ne vine sa plangem. Intre timp, incepuse sa schimbe produsele, pe res