Grupurile de interese, luptele interne, ambiţiile preşedintelui, influenţele serviciilor secrete, declaraţiile fostului preşedinte – toate acestea vor declanşa un rãzboi între Palate de nu va mai rãmâne piatrã pe piatrã. Declaraţiile de ultimã orã ale fostului preşedinte, Emil Constantinescu, potrivit cãrora atât Bãsescu, cât şi Nãstase şi Stolojan ar fi avut legãturi cu serviciile secrete, informaţie care a mai fost vehiculatã mult, întãrite de dezvãluirile lui Mugur Ciuvicã, vin sã confirme una dintre ipoteze: ori fostul preşedinte a primit o veste proastã legatã de starea lui de sãnãtate şi este dispus sã spunã totul. Ori este momentul ca un partid sã fie lansat drept barca de salvare a ţãrii. Iar acest partid nu poate fi decât PNŢCD, cã n-or fi chiar atât de disperaţi românii sã meargã pe mâna unor extremişti. Chiar dacã PSD are o poziţie aparent neutrã, formaţiunea este atât de mãcinatã de luptele interne, încât, cu toatã opintirea social-democraţilor ardeleni, de-abia se târãşte sã pãstreze aparenţele.
Dupã ce s-a instalat la Cotroceni, Bãsescu a înţeles foarte bine cã aliaţii lui nu pot fi politicienii, ci serviciile secrete. Râzând spasmodic, Traian Bãsescu îşi freacã bucuros mâinile privind spectacolul grevelor, paşi mari cãtre discreditarea şi cãderea Guvernului, mai pregãteşte o arestare de rãsunet şi se delecteazã cu înregistrãrile.
Trãim într-o continuã stare de delir şi paranoia, dar pe undeva tot acest comportament are o justificare. Şi nu este o vânãtoare de vrãjitoare, ci una adevãratã, dar niciodatã nu ştii când vânãtorul devine vânat şi invers. Cel care câştigã este cel care deţine cât mai multe informaţii. De aceea aceastã goanã nebunã în a asculta ce vorbesc alţii. Şi adevãrul este cã suntem atent monitorizaţi. Cândva toate acestea pot fi folosite, aşa cum alţii scot acum din mânecã aşii care le dau iluzia cã sunt stãpâni.
d
