- Social - nr. 233 / 25 Noiembrie, 2005 E greu de inteles. Inainte de 1989, in zorii zilei treceam spre serviciu pe langa o alimentara, intram si ceream 150 de grame de salam. Bineinteles, salam cu soia, fiindca altul nu era. La ora 10.00, luam codrul de paine, salamul si o ceapa. Si mancam. Din cand in cand imi venea in minte academiciana care a inventat salamul cu soia. Nu stiu daca a facut bine sau rau, dar stiu ca eram satul. Din salariul pe care il aveam, imi permiteam sa cumpar salam in fiecare zi, chiar daca 50% din el era carne si 50% soia. Am spus ca e greu de inteles! In anul 2005 sunt un biet pensionar care a servit tara, timp de 40 de ani, si nu ma plang, deoarece am libertatea de a cumpara un pachetel frumos ambalat cu soia, la un pret rezonabil, 18.000 de lei vechi. Si mai am libertatea de a cumpara un kilogram de carne, cu 180.000 de lei vechi. In felul acesta risc sa raman pe intuneric sau la iarna sa tremur de frig. Medicamentele sunt cum le stim. Impozitele sunt cum sunt. Piata este cum este, cum o stie fiecare pensionar. Si cu toate acestea, ne bucuram de libertate. De libertatea de a fi si a exista. Imi pun urmatoarea intrebare: oare cei sase milioane de pensionari care au votat Alianta, nu regreta ca au dat crezamant celor care, cu cateva luni in urma, ne cerseau votul, care, in momentul acesta refuza, cu lasitate, sa vada adevarul. Motiunea lansata de oamenii, care vad limpede adevarata stare a pensionarilor, a fost respinsa. Nu am cerut decat majorarea pensiilor pentru acoperirea cresterii preturilor la consum. Dragii nostri parlamentari, din inaltele lor fotolii, ne privesc cu dispret, dar noi nu le vrem nici un rau. Le uram, ca la timpul lor, sa traiasca din ce traim noi, acum. Iar noua, pensionarilor, asa ne trebuie! Asta am crescut, asta avem. Buruieni am cultivat, buruieni culegem, acum la batranete. P.S. La 12 octombrie 2005 am