Saptamana asta, Microsoft a lansat pe piata americana consola Play...aaa, XBOX 360. A lansat e un fel de a spune: multe magazine n-au avut decat cateva zeci de bucati, care s-au dus in prima ora. Cand rafturile s-au golit, oamenii disperati ca nu se pot juca s-au mutat pe eBay, unde un astfel de sistem de jocuri, care costa maxim 400 de dolari, a ajuns la licitatii si 900.

Teoria conspiratiei (la care se raliaza si vreo doi amici de-ai mei din marketing) sustine ca Microsoft joaca pe cartea lipsei. Altfel spus, daca produsul nu mai e, inseamna ca-i super! N-ai cum sa-l cumperi? Pai ce semn mai bun vrei ca-i ultima chestie, pe care trebuie s-o ai? Oficial, compania pune totul pe seama unei strategii de lansare mondiale (Europa e la rand la inceputul lui decembrie) care ar restrange numarul de unitati disponibile pe piata americana. Oricare ar fi adevarul, e clar ca extrema cealalta ar fi fost cu mult mai putin spectaculoasa: rafturile pline ar fi sugerat stagnare, chiar disperare, nu succes. In schimb, o lansare practic fara produs pune pe el stampila de "most wanted", care va ramane si dupa ce il vei gasi pe toate drumurile. Ca asa merge mintea omului: e fidela primei impresii.

In IT e o tactica (aproape) noua, imprumutata din marketingul produselor de lux: fa un lucru greu de gasit sau de cumparat si poti sa fii sigur ca un anumit tip de public il va cauta si va face sacrificii sa-l aiba. Bijutierii ar putea fara indoiala sa produca inele cu diamante la 1.000 de dolari. Insa faptul ca se vand cu 10.000 le da cu adevarat valoare in ochii nostri. Industria auto a invatat si ea destul de bine smecheria cu "n-avem": cum altfel se explica faptul ca unii stau si un an jumatate pe lista de asteptare la o masina decat prin aceea ca vreme de un an si jumatate se pot lauda ca sunt la coada pentru ea?

Altminteri, daca v-ati gandit ca articolul asta e unul de