* David Malouf, Amintirea Babilonului, traducere din engleză de Cornelia Bucur, Colecţia "Raftul întîi", Editura Humanitas, 2005. Proza australianului David Malouf - aproape sexagenar în momentul publicării acestui roman (1993) - este un fel de mulaj al unui miez de aer, bandajul în care înfăşori omul invizibil pentru a-l putea intui. E o ecuaţie de cuvinte, multe şi expresive, în care nu ai de "rezolvat" o necunoscută, ci un indicibil, o realitate complexă şi delicată pentru care nu s-a inventat încă un termen precis. Indicibilul acesta este o stare, şi ea va fi personajul principal al romanului. E starea unei mici comunităţi de colonişti din Australia, cu un picior la marginea unei mlaştini, iar cu celălalt în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, debusolaţi, năuci, greu încercaţi de noua viaţă, roşi de amintiri şi chinuiţi de tulburi pariuri cu viitorul. Oameni care, pentru a rezista în lumea în care au ajuns, încearcă să-şi construiască o lume a lor... Apariţia neaşteptată a lui Gemmy Fairley - un soi de Zobie britanic pe jumătate aborigenizat după cei şaisprezece ani petrecuţi printre băştinaşi - va tulbura şi mai mult apele, stîrnind în rîndul comunităţii aprige introspecţii şi sumedenie de neînţelegeri revelatoare. Căci, pentru aceşti oameni, Gemmy Fairley este un amestec neliniştitor de "mostruoasă ciudăţenie şi asemănare nedorită". Ştiam cît de surprinzători pot fi autorii australieni. Îmi amintesc, de pildă, că un film de pe acest continent - un film de dragoste, pe deasupra - începea cu o tînără care murea pe gazonul din faţa casei, strivită de un frigider căzut din cer (mă rog, dintr-un avion). La David Malouf, surpriza e însă mult mai artistică şi stă inclusiv în calitatea frazei - o frază care-ţi cere ceva mai mult timp, dar care te răsplăteşte adeseori cărtărescian.
* David Malouf, Amintirea Babilonului, traducere
