Dascalii ieseni de la capatul judetului sint atit de saraci, ca nu-si permit nici macar o greva. Desi sint de acord cu revendicarile sindicalistilor, nu-si permit sa le sustina. Prioritar e traiul de zi cu zi dintr-un salariu de citeva milioane de lei. In timp ce la oras nu se fac ore de trei saptamini, pentru dascalii de la tara o greva atit de lunga e un lux. "Daca vrem sa mincam de Craciun, tre' sa venim la munca", spune o invatatoare din Tutora. "Ca sa fac rost de bani, am vindut cirese de mai" In ultimele doua saptamini, dascalii de la Tutora si Prisecani au venit zilnic la scoala. Si-au tinut orele ca si cind n-ar fi fost greva. "Am mai trecut printr-o greva, in 2000, cind nu am facut ore cinci saptamini. Ca sa fac rost de bani, tin minte ca am vindut atunci cirese «de mai» in piata, culese din livada soacrei", a povestit Mioara Acatrinei, invatatoare la Scoala Chiperesti, din Tutora. Momentele de acum cinci ani au fost pentru invatatoare o lectie dura. Isi aminteste ca alti colegi de-ai ei nu au luat atunci nici un ban, desi nu facusera greva si venisera la scoala, semnind chiar in condica de prezenta. "Tare mi-e teama sa nu patesc si eu asa. Sa-mi fi tinut orele, sa fi semnat in condica, dar degeaba", spune ingrozita femeia. Doar la gindul ca dascalii care au muncit in aceasta perioada e posibil sa nu fie platiti, profesoara Doina Merlesca ramine stana de piatra. "Doamne fereste! Dar sa stiti ca e posibil...Totul e posibil in tara asta!", spune ea. E suficient sa aduci vorba de salariu in fata dascalilor, ca atmosfera devine incinsa. Simpla pronuntare a cuvintului ii sensibilizeaza, ii face sa-si reverse necazurile. Ratele la banci, cheltuielile de naveta si intretinere: aici se opreste in fiecare luna lista de prioritati. Mioara Acatrinei povesteste ca din salariul sau de cadru didactic, de 7,5 milioane de lei in mina, nu reuseste sa faca altceva. "Am rata l