Cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! E o ţară frumoasă cu holde mănoase, cu mare şi munte, cu oameni primitori şi cu profesori într-o grevă nesfîrşită chiar şi atunci cînd îşi ţin orele în clasă. Ce n-are România?! Are de toate! Îl are pe Mircea Sandu preşedinte la FRF, îl are pe Ion Iliescu în viaţa politică şi pe Miki Şpagă parlamentar. Cum se trăieşte în România? Se trăieşte bine, nu vă luaţi după numărul cerşetorilor din intersecţii şi nici după lista cu restanţieri afişată la parterul blocurilor! Priviţi mai bine defilarea de limuzine de pe străzile oraşelor, vilele vameşilor sau conturile elveţiene de tip Iacobov şi-o să înţelegeţi cîtă înţelepciune populară stă în expresia "amărît, da' o duc bine", cu care românaşul şmecher a învăţat să răspundă cînd e întrebat de-ale traiului zilnic. În această minunată ţară se întîmplă cele mai spectaculoase scene politice. E o ceartă nesfîrşită între palate şi paliere. Băsescu dă în Tăriceanu, liberalii din eşalonul doi se răfuiesc cu liberalii din eşalonul unu, iar oamenii simpli stau şi sparg seminţe şi pahare în faţa micului ecran, hipnotizaţi de serialul nesfîrşit al "crimei din Primăverii". În România nu prea mai munceşte nimeni, aşa că traiul e de două ori mai plăcut. Găinile cresc singure pînă le loveşte gripa aviară, fotbalul se joacă în talk-show-uri şi prin ziare, copilul zace aruncat în faţa televizorului sau a ecanului de computer, ca un sac de cartofi uitat în pivniţă. Părinţii lui sînt întotdeauna supăraţi pe Vacanţa Mare şi pe Ştirile de la ora cinci dacă, peste ani, se întîmplă să le răsară în bătătură, în locul lui Gigel-cel-cuminte, un neam prost sau un criminal cu sînge rece. România mai are puţin şi s-ar putea să intre în UE. E un vis frumos cu care se răsfaţă, în fiecare noapte, parlamentarii şi miniştrii, preşedintele şi consilierii lui. La Petroşani, visele foştilor mineri n-au nici o legătură