Volumasul (150 de pagini in format de buzunar) mi-a cazut in maini, recent, cu totul intamplator, in Belgia. "Prizonierii nostri din Gulag". De ce "ai nostri"? A fost Belgia in razboi cu Uniunea Sovietica?! M-a frapat subtitlul: "Marturii ale victimelor infernului nazismului si Gulagului". Vedeam, pentru prima data, alaturate in acelasi context, numele celor doua blesteme care au desfigurat Lumea in secolul XX. In ciuda dimensiunilor, cartea - semnata de Willy Fautre si Guido De Latte, dedicata memoriei lui Corneille Van der Borght, autorul unei lucrari de rasunet, "La Scandale des Disparus" (mort in chiar anul aparitiei "Prizonierilor...", 1980) si mamei celebrului Raul Wallenberg, salvatorul a mii de evrei budapestani, ucis de sovietici, d-na Maj van Dardel - este o adevarata mina de informatii; unele ne privesc direct pe noi, romanii, precum cele cuprinse in capitolul "Evadarea a cinci fosti prizonieri de razboi romani" sau in lista de la sfarsitul volumului continand numele a cca 400 de cetateni ai Regatului Belgiei disparuti fara urma in neantul imensului Gulag siberian. Gulagul - proiectie a Natiunilor Unite Intrebarea: ce sens avea prezenta cetatenilor unor state, care nu fusesera in raporturi de beligeranta cu URSS in lagarele sovietice? - este expresia gandirii normale. Din pacate, cei care si-ar pune-o ignora, in naivitatea lor, faptul ca Imperiul Raului este, totodata, Imperiul Anormalitatii, al Paranoiei ridicate la rang de principiu statal. In Siberia, Kazahstan, Urali, Donbas, Karaganda au fost trimisi peste doua milioane de cetateni sovietici fugiti in Occident si dati pe tava lui Stalin in cel mai infam mod posibil de catre autoritatile britanice si americane, peste un milion de civili germani - dar si francezi, spanioli, polonezi, iugoslavi... "John Noble, cetatean american arestat in 1945 de Securitatea sovietica la Dresda fiindca arborase steagul