În mijlocul Festivalului Naţional de Teatru (care, veţi fi aflat din "bannere", afişe şi "promouri", s-a desfăşurat în capitala ţării noastre în a doua săptămînă a lunii noiembrie), o veste uluitoare a început să circule, mai întîi timid şi şoptit, apoi insistent şi însoţită de felurite interjecţii, printre oamenii de teatru: "E Szajna la Bucureşti!", "Szajna e la Bucureşti!", "La Bucureşti e Szajna!". Dacă exclamaţiile acestea nu vă spun prea multe sau nu vă spun chiar nimic, nu e cazul să vă neliniştiţi. Vorba unui tînăr şi doct(orand) critic de specialitate (puneţi substantivele şi adjectivele la feminin, căci masculin nici nu prea mai există în domeniu): "Cine-i Szajna ăsta?". Nu cu sensul "Cine mai e şi Szajna ăsta ca să ne emoţionăm noi aşa?", ci, pur şi simplu, "Cine oare să fie Szajna ăsta?". Szajna ăsta e un artist, pe numele lui întreg Józef Szajna, care s-a născut acum 83 de ani într-un orăşel polonez, a petrecut şase ani (1939-1945) în două mici localităţi numite Auschwitz şi Buchenwald, datorită activităţii sale antinaziste (nu, nu ştiu dacă e evreu sau nu, pare-se că omul evită, în orice manifestare publică, să precizeze acest detaliu - nu-i aşa? - crucial), a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Cracovia şi, foarte curînd, a ajuns să se ocupe de teatru; în toate felurile: ca dramaturg, ca regizor, ca scenograf, ca teoretician, ca director de trupă, mai făcînd, pe deasupra, şi pictură, sculptură şi grafică, plus, la ocazii, cîte-un scenariu de film. Are o pagină întreagă de premii, ordine şi medalii şi după ce, la un moment dat, se retrăsese din activitate, a început - declară chiar el - să se plictisească şi s-a apucat din nou de treabă: a montat, într-un mic teatru din Rzeszow, oraşul său natal, Teatrul Dramatic "Wanda Siemaszkowa", un spectacol intitulat (în traducere franţuzească) Déballage şi zis pe româneşte Descătuşare şi a început s