„M-apucai sa dau cu nitica varuiala, ce sa fac?“. Batrâna isi sterse mâinile crapate de o cârpa. Se uita in jur. Bucataria era aproape gata. Mutase deja patul acolo. Odaia cea buna, de la drum, avea peretele cazut. Nici gând sa o termine de reparat pâna-n Craciun, cu toate promisiunile primarului. Caramida nu-i venise toata si nici oameni s-o ridice nu avea. Apa nu i-a crutat nici hainele de inmormântare Dupa inundatiile din vara, Ioana Ghita a ramas fara singura avere pe care reusise s-o agoniseasca in 73 de ani: capra. Nu era cine stie ce, dar pentru batrânetile ei, o lingura de lapte cu mamaliga era destul sa-i astâmpere foamea. N-a iertat-o insa potopul: i-a omorât-o si cu ea inca vreo 35 de puisori din care batrâna spera sa scoata patru-cinci gaini de oua. „Doua zile si doua nopti a turnat, maica, prima data. Vai de mama de om, aia... In casa, apa a fost la un metru, mi-era ca ma omoara si pe mine, maica... Sfârsitul lumii, aia!... Am dormit vreo saptamâna in prispa cooperativii! Nu mai am nimic, gata. Nici hainele de mort, ca le-a luat fetele, sa vada daca mai scot ceva. Erau inamolite!“ „Ce mi-o ramâne trebuie sa dau inapoi...“ Vaduva de ani buni, cu fetele maritate la casele lor, Ioana isi plânge singura soarta. Casa, care nici inainte nu era cine stie ce de capul ei, sta acum sa cada. Inmuiata de apa, peretii de caramida se surpa sub ochii femeii. „E macinata, maica. Colea, in odaia de la drum, unde a cazut peretele, am ingramadit toate bulendrele sa pot sa varui bucataria. M-au ajutat adventistii aci, altfel nu stiu ce ma faceam. Macar atâta sa fie gata pâna da zapada, sa am unde pune capu'... Ca ajutoarele au venit târziu, caramida nu ajunge si nici nu are cine sa o puna“. Trecuta pe lista sinistratilor din Mischii, Ioana a primit târziu materialele pentru renovare. Mai mult decât atât, cu lucrarea lasata balta in mijlocul casei de oamenii trimisi de prima