De cinci ani traiesc intr-o crescatorie de porci: doi copii, parintii lor, doi iepuri si sase gâste. „Nu v-am fi deranjat“, marturisea in scrisoarea adresata redactiei Mircea Tudoran, tatal copiilor, „daca situatia nu ar fi ajuns de nesuportat...“. Dupa ce, din luna martie, parintii si-au pierdut locul de munca, acum, in prag de iarna, cu tot cu animale si copii, sunt in pericol de a-si petrece zilele sub cerul liber. Se trezira cu noaptea in cap, cum se invatasera de mici. Se ridicara in capul oaselor - unul mai mic si firav, celalalt ceva mai voinic, dar la fel de slabut. Umar in umar, mai picotira un pic. Intotdeauna e prea de dimineata plecarea la scoala, gândi Mirciulica, fratele cel mare, voinic in clasa intâi deja. De adormit ce era, prâslea nici nu se mai obosi sa se vaiete. Mai bine mai lungea nitel visul ala cu saniusul in vale... N-ar fi iesit nici in ruptul capului de sub plapuma de câlti, abia se-nvatasera cu caldura. Dar cu scoala nu te joci. Nici cu gradinita! Daca se facea si la ei greva, ce bine era! Numai ca la ei, la Motoci, cartea e carte, asa le-a spus doamna invatatoare. Se asezara amândoi, lipiti unul de altul, pe marginea patului. Pâna sa apuce mama sa le dea hainele - le primisera de la ajutoare, de când cu inundatiile - inghetara bocna. Cu sosetutele strânse in vârful picioarelor, cu mânutele facute pumn sub flanelele groase, deschisera ochii. Mica mai era camera asta! Abia daca aveau loc paturile alea doua de scândura pe care le facuse patronul lu' mami si tati. Mai era masa, dar nu puteai sa faci nimic pe ea, nici macar sa scrii bastonasele, din cauza televizorului. Era atât de mare si nici macar nu mergea. Trebuia sa dea tati cu pumnu' ca sa se vada. Si mai era plita aia mica, din colt. Dar ce folos, daca nici macar nu aveau lemne sa puna pe foc. Mai mult le incurca locul de joaca! Ca acum era iarna, nu mai era vreme de iesit afara. Acolo