Un secretar de stat american spunea restului lumii ca "dolarul este moneda noastra, dar este problema voastra". Parafrazand, se vede ca inflatia - obiectivul unic urmarit de BNR - devine din ce in ce mai mult problema guvernului, a sindicatelor ori a bancilor.
In a doua parte a anului 2005 s-a creat impresia ca banca centrala urmareste mai mult sa aiba pe cine sa dea vina pentru ratarea obiectivului de inflatie decat sa-l atinga. Aveti argumente serioase pentru a combate aceste pareri?
Bineinteles, cea mai buna dovada va fi ca in 2005 inflatia se va inscrie in previziunea de 8,1-8,3%. Cifrele vor vorbi de la sine. Insa anul viitor nu mai sunt atat de sigur ca vom putea continua procesul de dezinflatie daca vom asista, mai departe, la o crestere necontrolata a cererii.
Spuneati ca s-a creat impresia ca incercam sa dam vina pe altii. Nu-i deloc asa. Inflatia poate fi asemuita cu lichidul care se strange intr-un bazin alimentat de patru robinete: preturile administrate, politica salariala, deficitul bugetar, respectiv politica monetara si de creditare.
Din enumerarea de mai sus se observa ca Banca Nationala controleaza in mod direct numai unul dintre aceste robinete. De aceea este important sa se inteleaga faptul ca reducerea in continuare a inflatiei este un proces care presupune efortul tuturor actorilor implicati: guvern, sindicate, banci comerciale etc.
Al doilea aspect demn de subliniat este ca fiecare dintre cele patru robinete, luat separat, are deplina justificare sa deverseze apa in bazin. Salariatii au temei sa ceara venituri majorate, bancherii sa satisfaca mai rapid cererea de noi credite, guvernul sa-si doreasca un deficit bugetar mai mare pentru a moderniza infrastructura.
Pericolul este insa ca, prin deschiderea tuturor acestor robinete, nivelul inflatiei poate sa creasca in loc sa scada. Ia
