Stiti reclama aceea in care o voce misterioasa ne intreaba ce-ar fi daca am respira toti odata, am aplauda toti odata etc., cu alte cuvinte, ce-ar fi daca, macar pentru o clipa, am simti toti acelasi lucru, am avea toti aceeasi stare? Incercarea mi se pare demna de luat in calcul numai daca ar fi vorba despre trairi pozitive.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa ne doara pe toti odata ceva, sa suferim ori sa murim totii odata. Fie si pentru o idee!
Exercitiul de imaginatie ma duce cu gandul ca undeva, in subconstientul nostru colectiv, de fapt revine periodic o astfel de idee. Cum ar fi sa fim toti la fel? (Vezi diferitele teze politice in care se militeaza pentru egalitarism, fie si de suprafata.)
Cand vine vorba insa despre interese economice, incercarea de uniformizare vine direct din inconstient. Pentru ca nimeni nu-si poate imagina faptul ca se va putea vreodata ca fiintele umane sa traiasca in exact aceleasi conditii, cu exact aceleasi probleme, in exact acelasi chip.
Cu toate acestea, minti luminate in sens matematic, care trebaluiesc deasupra bugetului tarii, au grija sa contribuie la pastrarea echilibrului acestei planete. Unde creste prea mult se mai da la cap, unde creste dintr-o data se lasa in pace, unde nu creste deloc, sa nu rasara nici busuioc.
Am aflat, deunazi, ca adevarati parinti ai bugetului tarii nu au fost, de-a lungul vremii, Stolojan, Tanasescu, Georgescu, Daianu, Remes, Popescu sau, acum, Vladescu. Ci un anume domn Grama. Grama Petrica! N-ati auzit de el? Ei bine, aflati ce-am aflat si eu, ca sa va minunati toata saptamana... financiara! Domnul Grama face si desface bugetul Romaniei.
E tot timpul cu cearsafurile de hartie intinse, pe care calculeaza si recalculeaza - mai si coreleaza - bugetul familiei noastre de 22 de milioane de romani. Calculeaza cu creionul chimic
