La prima vedere ar parea ca atacurile concertate lansate impotriva presedintelui Traian Basescu sunt dirijate de la Palatul Victoria. Cine ar fi mai dornic de razbunare pentru marile necazuri pe care le-a avut in ultima vreme decat premierul Tariceanu? Daca ar fi asa, totul s-ar putea rezuma din nou ca fiind un simplu razboi de uzura intre Palate. Cum insa o asemenea ipoteza nu pare plauzibila in cazul durei incercari de denigrare a actualului sef al statului, se poate concluziona ca papusarii din umbra s-au gandit inclusiv sa traga foloase maxime de pe urma tentativei de invrajbire a premierului cu presedintele. Daca lucrurile stau asa, cui ii foloseste subminarea autoritatii celui care se bucura din partea populatiei de increderea cea mai mare? Se observa ostentatia cu care se incearca creionarea urmatoarelor schite de portret: presedinte fost informator al Securitatii (idee destinata cetatenilor pentru care morala in politica inseamna ceva); presedinte predispus la invarteli pentru beneficiu personal (prin relansarea povestii legate de locuinta personala); presedinte ce nu se descurca in politica externa (prin prezentarea vizitei in Franta ca pe un esec, la fel si "solutia Kosovo" care ar fi dat apa la moara etnicilor maghiari cand, de fapt, ea este analizata cu atentie de oficiali ai UE); presedinte ce intervine in favoarea apropiatilor sai (prin prezentarea doar a anumitor fragmente dintr-un discurs din 1999 despre supararea PD pe lovitura politica urmare a faptului ca n-a fost anuntat din vreme ca i se aresteaza un prefect pentru a-l putea destitui). Ciudat ca maretul argument, prezentat ca mare bomba, este rastalmacirea unei declaratii publice a lui Basescu despre arestarea prefectului, asumata de seful statului, prin care se forteaza o comparatie cu telefonul dat pe sest de premier lui Ilie Botos in cazul Patriciu. Dintr-un foc, daca s-ar obtine creionarea u