Un subiect pentru paranoici: serviciile secrete conduc, din umbra, Romania. La 16 ani de la caderea lui Ceausescu si la doi de la intrarea in NATO, boala nu s-a vindecat. Nici n-avea cum. Prea multe indicii, fapte si intamplari bizare semnaleaza prezenta "lor" in jocurile politice, acolo unde, teoretic, nu au ce cauta. Intrebare-cheie: cat de implicate sunt, de fapt, "serviciile" pe scena politica? In ce masura determina, influenteaza si controleaza evenimentele si deciziile puterii? Tot intrebandu-se, fostul presedinte, Emil Constantinescu, capitulase public intr-un fel de razboi nedefinit cu "fostii" rostind celebrul "m-au invins". Acum, ma indoiesc ca s-ar fi luptat vreodata "pe bune" cu ei. Mai degraba cred ca a inceput sa-i admire pe tacute. Sindromul victimei care se indragosteste de calau. Fostul sau sef de cabinet, Mugur Ciuvica, a scos zilele trecute din valiza cu amintiri (de la Cotroceni?) o inregistrare din 1999 cu Traian Basescu interesandu-se prin guvern de soarta unui prefect PD arestat. De unde are banda? Cine l-a inregistrat pe Basescu, pe vremea cand era ministrul Transporturilor? Vreun coleg de partid? S-ar fi aflat demult. Politicienii romani nu-si pot tine gura doua zile, d-apoi sase ani. Vrand-nevrand, gandul zboara tot la serviciile secrete, mai ales ca fostul sef de cabinet al presedintelui avea, teoretic, acces la informatii. Mai ales ca Traian Basescu a cazut, pe la inceputul mandatului, mut de admiratie in fata Serviciului de Telecomunicatii Speciale. Paranteza. Unii au exclamat fericiti: stenograme portocalii! Nici pe departe. Citite cu lupa, sunt doar frustrarile unui ministru ingrozit ca partidul sau este "jucat" de partenerii de coalitie. Nici urma de fapta penala. I se poate reprosa, cel mult, telefonul dat lui Valeriu Stoica, pe vremea aceea ministrul Justitiei si cu parghii de control asupra Procuraturii mult mai eficiente deca