Manualele arata ca o economie nationala trebuie sa satisfaca consumul intern si sa exporte doar surplusul. Manualele mai spun ca orientarea spre export ajuta o tara sa recupereze decalajele economice. Manualele nu recomanda, in nici un caz, dumpingul.
Exporturile Romaniei din 2005, de 22 miliarde de euro, au crescut de 5 ori fata de inceputul anilor ’90. Asta ne indeamna sa credem ca asistam la o evolutie ca la carte. Din pacate, de pe urma schimbului, producatorii autohtoni nu aduc de pe pietele internationale experienta necesara pentru a face fata concurentei.
Motivatia de a produce pentru export nu este insotita de o preocupare egala pentru piata interna, caci marfurile indigene isi croiesc cu greu drum prin abundenta importurilor, preferatele romanilor.
De fapt, Romania se abate in continuare de la recomandarile manualelor, ca si inainte de 1990, cand economia n-a fost gandita sa acopere mai intai cererea interna. Ceea ce am vandut in ultimii ani pe pietele externe, in special in UE, a fost subventionat indirect - uneori prin cursul de schimb, in alte cazuri prin pretul energiei si aproape intotdeauna prin micimea salariilor.
Exporturile noastre sunt competitive fiindca se hranesc din nivelul de trai al romanilor, ca pe vremea comunismului. Dumpingul (vanzarea la preturi scazute artificial) duce la succesul exporturilor, dar acesta este numai jumatate de adevar.
Cealalta jumatate e paguba curata. O crestere economica pe astfel de baze nu are cum sa se reflecte in puterea de cumparare a populatiei - si, evident, nici nu vedem asa ceva.
Totusi, din 1990 au trecut 15 ani. Cum de obtinem rezultate economice la sfarsitul tranzitiei pe aceleasi cai ca la inceput? Fiindca politicul se substituie in continuare legilor economice.
Dupa o scadere a exporturilor la 4 miliarde de euro anual in p
