Daca lucrurile merg conform planurilor, bucurestenii ar putea avea in urmatorii cinci ani, un oras mai inalt cu cateva etaje pe cap de locuitor. Primaria promite zgarie-nori pe nisipurile miscatoare pe care, zice-se, ar fi fost construit orasul.

Primaria mai studiaza si planurile constituirii unei zone metropolitane care va aglutina satele si comunele din judetele limitrofe intr-o metropola faraonica.

Bucurestiul a fost mereu un cosmar pentru locuitorii sai si visul fiecarei administratii care vrea o felie cat mai mare din tortul bugetar. Ros de ambitiile fiecarui primar sau partid care vede in el un os de ros, Bucurestiul a crescut haotic, extinzandu-se sub forma unor cartiere improvizate din carton si paianta, fara canalizare, caldura si gaze, asimiland fortat comunele inconjuratoare.

Zona metropolitana este, de mult, un fapt. Multi locuitorii din comunele suburbane muncesc sau vor sa munceasca in Bucuresti, orasul cu cel mai mic somaj din tara. De construit s-a construit putin, mai mult pentru a face loc birocratiei de tip nou, capitalist, nu si populatiei sufocate de cartierele dormitor. Rezidentilor li se alatura salariatii sezonieri sau detasati in Capitala si micul univers cosmopolit al chinezilor, arabilor si raketilor, care fac jocul pe piata neagra din periferie. Acum, zona metropolitana este formata din cvartale de case construite ilegal sau in paragina, din hale parasite, transformate in hipermarket-uri, din gropi de gunoi improvizate si santiere unde se munceste sporadic. O zona crepusculara unde, ca pe marginea oalei cu supa, s-a strans spuma unui oras pe care multi l-au agitat inainte de folosire. Politistii descind acolo cu cagulele pe cap, oamenii de la Sanepid cu masca pe figura. Multi dintre adevaratii locuitori din marginea Bucurestilor au fost alungati cu bani sau cu promisiuni undeva, dincolo de orizontul de perceptie al mu