Tacticieni, dar nu strategi, sefii grupurilor politice cauta, dupa scurtul moment de deruta electorala, sa isi apere, ba chiar sa isi consolideze pozitiile. Fara controlul acestora clientelele, artificial construite si dominate cu ajutorul mecanismelor de santaj (securitate, fisc, justitie), si-ar declara independenta. Si atunci nimic nu ar mai fi previzibil.
Iar dintr-o perspectiva tactica, Traian Basescu apare ca cel mai important element de imprevizibilitate. Ideea a fost de atitea ori reluata incit a devenit un loc comun, un fel de axioma politica de la care trebuie sa inceapa orice comentariu politic.
Obsesiva concentrare asupra persoanelor si neglijarea institutiilor, permanenta centrare pe eveniment si expulzarea proceselor au generat o inflatie de comentarii impresioniste. Impresia a devenit Criteriul prin excelenta al adevarului jurnalistic, iar figura de stil - forma de exprimare a acestuia. Opinia, intotdeauna aproximativa si niciodata demonstrabila, a luat locul argumentului.
Vocabularul militar si asurzitorul zanganit (televizat la ore de maxima audienta) al armelor au creat cadrul. Razboiul politic (lupta dintre palate, confruntarea dintre majoritate si opozitie, conspiratia serviciilor secrete sau a minoritatilor) a fost ilustrat cu sirguinta. Iar in razboi exista doar invingatori si invinsi.
Si cum ostilitatile continua, fortele par dezechilibrate, iar concentrarile de trupe sint evidente, este asteptata o capitulare: a lui Basescu.
Politicienii si presa contribuie la validarea unui scenariu simplist. Avalansa informatiilor creeaza imaginea Realitatii, dar exclude explicarea acesteia. Fara o explicatie cit de cit cuprinzatoare si validata convingator, eroarea este mai mut decit posibila. Si nu este doar eroare de calcul, ci una care, vrind-nevrind, ne afecteaza pe toti.
Simplificar
