„In 1907, in luna martie, ziua 10, când au izbucnit revoltele taranesti de se vedeau coloane de fum ridicându-se spre cer, pe Amaradia in sus, si la rasarit, in partea Gropsanilor si Gavanestilor, am trecut pe lânga locuinta lui Ion Staicu, de lânga biserica. El sta in poarta rezemat in ciomag, cu cojocul pe umeri si cu luleaua in gura. Dupa ce i-am dat «buna ziua» si mi-a raspuns respectuos, l-am intrebat daca stie sau a auzit ca s-au mai intâmplat asemenea revolte taranesti. Dupa ce si-a luat luleaua din gura si a scuturat-o de scrum de capul ciomagului, mi-a spus: «La câtava vreme dupa ce Tudor cu pandurii a trecut Oltul, s-a mai facut o rascoala peste Jiila Mieita si dincoa la Isalnita, pe mosiile Cruanestilor, Opranestilor si Solomonilor, da' fara foc... au tras si atunci lacasii o zbiceala buna boierilor, ca nu mai puteau duce greutatile ce li se punea in spinare.... au tras si ei la patule si magazii si si-au luat bucatele pe care le muncisera si strânsesera boierii...»“, scria in 1962 preotul invatator Stefan Ionescu in „Monografia scoalei si starea culturala a fostei comune Motoci“, atestând faptul ca taranii din zona au participat atât la revoltele din vremea lui Tudor Vladimirescu, cât si mai târziu, in 1907. Atunci, ca in multe asezari din România, taranii au atacat si incendiat conacul boierului Alexandru Nicolaidi - cladire care astazi adaposteste chiar sediul Primariei din Mischii. S-au pierdut multe vieti din rândul oamenilor atunci. Nici primul razboi mondial nu i-a crutat pe satenii din Mischii si satele inconjuratoare: 62 de morti, toti trecuti pe monumentul eroilor. Iar intre '41 si '45, au cazut sau au fost declarati disparuti pe frontul de est si vest 127 de locuitori. Belivaca, Ilie Stefan si Emil Constantinescu Cu toate aceste pierderi de sânge, localnicii din Mischii nu se trag dintr-un neam de razboinici. Desi din documentele vremii se pare