Zilele acestea s-a aflat ca la Strasbourg, in comisia economica a Parlamentului European, se discuta deja celebra “directiva Bolkestein”. Daca ar fi adoptata de Parlamentul European, era “capsurarilor” din Spania s-ar incheia. S-ar incheia si era “instalatorului polonez” din Franta, si a zidarului roman din Italia. Pe scurt, toate aceste “ere” ale muncitorilor proveniti din tari din afara “Europei vechi” s-ar termina, caci, conform directivei, angajatorii ar trebui sa-i plateasca pe angajati la nivelul salariului tarii de origine. Or, angajarea lor se bazeaza tocmai pe faptul ca ei sunt platiti considerabil mai mult decat in tara de origine, dar mult mai putin totusi decat angajatii nativi. Cine ar mai pleca in Vest, daca ar trebui sa castige exact ca acasa, dar cu cheltuieli mult mai mari?

Romanii care lucreaza in strainatate au produs aproape 4,5% din PIB in ultimul timp, dar probabil ca suma este mult mai mare, deoarece o parte din banii trimisi acasa nu trec prin sistemul bancar si deci nu pot fi contabilizati. Daca majoritatea acestor bani nu ar mai intra in tara, leul, asa greu cum e el acum, ar tinde sa devina usor ca fulgul. Inflatia ar deveni masiva din nou, deoarece deficitul comercial nu ar mai putea fi compensat de intrarile de valuta. Dar probabil ca lucrul cel mai grav ar fi ca somajul ar creste amenintator si brusc, mai ales in zonele sarace ale tarii, care au ajuns sa depinda de munca in strainatate. Chiar daca unele intreprinderi occidentale s-ar relocaliza in Est, pentru a profita de aceasta mana de lucru ieftina, fenomenul ar fi lent si nu ar putea tine pasul cu evenimentele. Bomba sociala ar exploda cu furie si consecintele ei politice ar fi pe masura. Deja sondajele de opinie il arata pe Vadim Tudor intr-o oarecare crestere: e clar ce s-ar intampla intr-o asemenea situatie, care ar zdruncina insasi temelia credintei romanilor in “Europ