Pozitionat strategic, in imediata apropiere a Teatrului National „Marin Sorescu“ si a Universitatii din Craiova, pizzeria „El Greco“ este luata cu asalt, la orice ora din zi, de tinerii care cauta un loc placut unde sa schimbe impresii si... cursuri. Desi numele locatiei ne poate duce cu gândul la un veritabil restaurant cu specific grecesc, „El Greco“ (cel putin amplasamentul din centru, pentru ca mai exista un altul si pe Calea Bucuresti) este o pizzerie - cafe-bar, care, in plus fata de astfel de localuri, are in meniu si câteva specialitati grecesti. Nu multe, numai trei: saganaki, horiatiky si peinirli. Ca bonus, o cafea greceasca, pe care nu am ezitat sa o incerc, dar am regretat rapid, nu pentru ca licoarea cu cofeina nu ar fi buna, ci pentru ca nu a fost pe placul meu: prea tare, cu un gust care-mi amintea de „nechezolul“ de pe vremea „regretatului“, adica echivalentul cafelei care se vinde azi, destul de bine, la suta de grame. Din meniul restrâns din punct de vedere al „grecismelor“, am ales, si la sfatul ospataritei, „peinirli El Greco“, o specialitate elena cu sunca presata, cascaval, sunca, unt, patrunjel si rosie, toate „impaturite“ estetic intr-un aluat bun si proaspat. Mi-a placut ca ospatarita, desi ingrozitor de aglomerata (numarul clientilor, mai ales la ora prânzului, este destul de mare), si-a facut timp sa-mi explice ce presupune, de fapt, fiecare dintre cele trei specialitati grecesti din meniu, chiar daca, la alt capitol, a pierdut din puncte. Ma refer la faptul ca, din punct de vedere vestimentar, nimic nu o deosebea de o clienta obisnuita a localului. Numai tava si scrumierele incarcate ii dadeau in vileag rolul de angajat al pizzeriei. Am remarcat cu dezamagire ca din meniu lipsesc deserturile, inlocuite cu câteva milk-shake-uri. In ceea ce priveste atmosfera, aceasta este, cum era si de asteptat, tinereasca: zgomotoasa, vesela dar, mai ale