Sunt destui aceia care-i suspecteaza pe profesori de a fi fost manipulati sa inceapa greva tocmai cand a venit la putere opozitia PSD-ului. Faptele ar putea indreptati o asemenea ipoteza: in timpul guvernarii trecute profesorii nu au dus-o cu nici un leu vechi mai bine, iar invatamantul nu a fost cu nici un leu, vechi sau nou, mai dotat, si totusi sindicalistii au tacut chitic. Sau malc, daca vreti sa va mai amintiti de dulcea limba romaneasca, dinainte de prevederi sau concluzionari. Dar daca privim faptele in evolutia lor, iar guvernarile in lantul firesc in care se inscriu, atunci lucrurile nu mai sunt chiar asa de simple. Mai intai ca nici o guvernare nu trage numai ponoasele propriilor imperfectiuni, ci, in primul rand, pe acelea ale unora dinainte. Pentru ca, mai intotdeauna, paharul se umple - sau lumea are impresia ca se umple - exact dupa ce o guvernare a incetat si una noua tocmai a inceput. Ideea care ar trebui sa fie clara in capul oricui vrea la putere este ca fiecare dintre cei ajunsi acolo varsa picaturile in paharul comun, astfel incat nu se poate sti cu siguranta din vina cui au loc umplerea acestuia si declansarea unui protest ori chiar a dezastrului. Se pune intrebarea legitima: de ce, la inceputul guvernarii PSD, n-au inceput mari greve, ale profesorilor, ale sindicalistilor de la metrou etc., carora li s-ar fi parut ca paharul in care turnasera guvernantii dinainte s-a umplut? Buna intrebare. Raspunsul, insa, e mai dificil de dat. Poate ca demagogia PSD a fost mai eficienta sau ca pesedistii vopsiti in sindicalisti au lucrat mai bine. Pe de alta parte, de data aceasta protestul profesorilor este justificat, in afara scenariilor, de promisiunea electorala ferma (ferma pana la trecerea puntii, numai ca profesorii nu sunt chiar dracul, cu care, de obicei, te faci frate ca s-o treci, dimpotriva) ca invatamantul va primi un 6% din PIB imediat ce Alia