In decembrie se implineste un an de la Revolutia Portocalie din Ucraina. Inlaturarea electorala a regimului condus de fostul presedinte Leonid Kucima a fost un eveniment epocal care a afectat configuratia strategica in Europa, a estompat ambitiile neoimperialiste ale Rusiei si a captat atentia mass-media internationale. Ucrainenii semnalasera ca doresc ca tara lor sa se distanteze de abuzurile, coruptia si ticalosiile care au caracterizat administratia precedenta, sa se indrepte spre Europa democrata si sa se incadreze in structurile de securitate euro-atlantice.

Dupa un an de guvernare portocalie, populatia ucraineana este dezamagita. Reformele liberalizante, inlaturarea oficialilor compromisi si investigarea juridica a criminalilor din fosta administratie, promise de candidatul Viktor Iuscenko in campania electorala, au fost abandonate.

Oficiali din anturajul presedintelui Iuscenko si din guvern au fost implicati in scandaluri de coruptie. Acuzatiile reciproce, certurile interminabile si neintelegerile din cadrul guvernarii portocalii au generat o criza politica grava. Diferentele ideologice dintre presedinte si premier devenisera intolerabile. Pe cand Iuscenko pretindea ca este reformist moderat cu predilectie pentru piata libera, Timosenko promova populism si etatism. In septembrie, presedintele a demis guvernul condus de Iulia Timosenko. Dupa inaugurarea noului regim in ianuarie 2005, puterea politica a ramas in cardasie cu mafia afaceristilor venali. Cresterea economica a scazut de la 12,4% in 2004 la 3,4% in 2005. Contrar asteptarilor, investitorii straini nu s-au imbulzit sa “intre” in Ucraina. Cu o credibilitate terfelita, Iuscenko a facut marea eroare politica de a se certa cu presa, care dezvaluise ca fiul lui se lafaia in lux si conducea o masina BMW in valoare de 100.000 euro. Popularitatea presedintelui si a blocului Ucraina Noastra a