Nastase avea tacticile lui de a-i tine pe sindicalisti in friu. Isi luase ministri chiar din rindul lor. Tariceanu are si el tacticile lui, dar nu-i iese nimic. Cu metodele lui si incapatinarea profesorilor, scolile au stat inchise trei saptamini.
De cind cu greva din scoli, copiii din clasele primare au uitat si sa scrie. O invatatoare imi povestea zilele trecute ca se ingrozeste sa mai intre dupa aceasta greva in clasa elevilor sai dintr-a-ntii. Femeia era disperata ca trebuie sa ia totul de la capat. Timp de doua luni de zile, din septembrie, de cind a inceput anul scolar si pina in noiembrie, cind a inceput greva, a muncit degeaba.
A fost platita, nu-i asta baiul, dar munca in zadar a fost pentru ca, in timpul grevei, elevii au uitat tot ce au invatat. Acum trebuie sa o ia de la capat. Si, cu siguranta, cazul ei si al elevilor ei nu e unic. Dupa toata aceasta greva, toti, profesori, elevi si parinti, trebuie sa o ia de la capat. Chiar mai mult, sa recupereze timpul pierdut de cind cu protestele.
Ma gindesc la parintele Calin Popescu Tariceanu. Mi-l inchipui pe premier, obosit dupa sedintele de la guvern, cum trece sa recupereze lectiile cu fiul sau dintr-a patra. E doar un exercitiu de imaginatie. Cu siguranta, copilul de premier are meditator care supravegheaza lectiile in locul parintilor. Numai ca fostul premier Adrian Nastase nu mi-a dat ocazia aceluiasi exercitiu de imaginatie.
Nu ca pe vremea sa profesorii nu ar fi facut greva. Au facut, dar s-au linistit repede. A avut Nastase metodele lui. Nu le-a dat bani multi, ca, daca le-ar fi dat Nastase, nu-l mai stresau acum pe Tariceanu cu protestele. Dar a stiut sa-i manipuleze prin ministrii sai sindicalisti pe care si i-a numit in guvern. Astfel, le-a inchis gura cu mariri salariale facute doar pe hirtie.
Cind s-au trezit in aceasta toamna ca banii dat
