Milioanele de credincioşi ortodocşi români îl sãrbãtoresc astãzi pe Sfântul Apostol Andrei, considerat întemeietorul creştinismului pe actualul teritoriu al ţãrii noastre. Importanţa deosebitã a Sfântului Andrei în formarea românilor ca popor creştin în istorie a fost evidenţiatã cu precãdere în ultimul deceniu. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât în 1995 ca Apostolul Andrei sã fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept "ocrotitorul României". În şedinţa sa din 14 noiembrie 2001, Sfântul Sinod a decis ca ziua de 30 noiembrie, sãrbãtoarea Sfântului Andrei, sã fie proclamatã şi cinstitã ca sãrbãtoare bisericeascã naţionalã a României.

Sfântul Andrei este socotit primul Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care este cunoscut în rândul creştinilor ca "cel dintâi chemat la apostolat". El a stat cel mai mult în preajma lui Iisus, fiind prezent chiar şi la botezul sãu în Iordan. Dupã învierea Domnului, apostolul Andrei ("curaj, bãrbãţie" – în limba greacã) a primit, împreunã cu ceilalţi discipoli, porunca de a vesti Evanghelia la toate neamurile.

Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovãduitor al Evangheliei în Asia Micã, dar şi la geto-daci, în teritoriul dintre Dunãre şi Marea Neagrã – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), precum şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mãrii Negre. Activitatea sa este pomenitã în lucrarea "Despre apostoli" a lui Hipolit Romanul, din secolul al III-lea, în "Istoria bisericeascã" a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340), sau în "Viaţa Sfântului Apostol Andrei", a cãlugãrului Epifanie, în secolul al VIII-lea. Nu întâmplãtor, cea mai veche episcopie cunoscutã pe teritoriul ţãrii