Miercuri, 2 noiembrie, conferinta Fukuyama, a doua conferinta anuala in onoarea lui Seymour Martin Lipset. Lipset, prea batran si bolnav, nu vine, nevasta lui vine cu un caiet in care ii putem trimite mesaje acasa. Imi dau seama brusc ca Lipset, foarte popular ca unul din parintii teoriei modernizarii printre intelectualii est-europeni, nu a fost tradus inca in romaneste. Am discutat pe larg teoria lui privitoare la autoritarismul clasei muncitoare in Romanii dupa ’89 (anul asta se fac zece ani de cand am scris cartea), G.M. Tamás il cita chiar in scrisoarea lui catre intelectualii romani, dar de tradus, nu s-a facut. Ma uit rapid pe Internet si vad ca, in afara de mine, care predau celebra piesa despre clivaje Lipset-Rokkan la cursul despre comportament electoral, cel putin alte doua cursuri la diverse universitati includ textul in readings, dar in engleza. Explicatia pentru care nici macar Political Man, carte de istorie fundamentala, fara de care e destul de greu de inteles ce e modernizarea politica, nu e cunoscuta la noi tine probabil de mecanismul nostru intern de traduceri. Ca si din toate celelalte, doctorate honoris causa si altele, lucruri care in societati asezate servesc ca scale de valoare absoluta, noi traficam frecvent traducerile in scopul de a ne facilita relatiile personale. Indrumatorii studentilor romani la doctorat de pretutindeni figureaza astfel in topul autorilor tradusi la noi. Mereu citesc cate o coperta in care aflu despre marele autor XX de care nu a auzit nimeni in afara universitatii lui. Pe urma, vin la rand cei care organizeaza seminarii sau dau burse, si pe acestia ii traducem masiv. Din fericire, se mai intampla ca printre ei sa fie si oameni de valoare. In sfarsit, autorii de best seller-uri contemporane, cazul lui Fukuyama, sunt tradusi chiar daca nu ne fac servicii. Dar, pe ansamblu, cine cauta sa vada coerenta vreunui progra