Furatul chiftelei
In lumea mahalalelor circula pe vremuri o zicala: a fura chifteaua din mers.
Chiftelele prajite erau lasate in bodegi pe niste tavi. Cate un client pandea si palma una din mers, fara sa observe chelnerii, demonstrandu-si astfel in ochii galeriei istetimea. Sambata, Traian Basescu “i-a furat chifteaua” lui Calin Popescu Tariceanu, plecat din tara. Pe nepusa masa, fara stirea premierului, s-a dus la Guvern, unde se negocia cu liderii sindicali din invatamant, lansand apoi in eter un “Apel catre profesori”. Aceiasi pe care in ultimele saptamani i-a incurajat sa-si sustina revendicarile, apoi i-a acuzat ca pericliteaza aderarea la UE.
Un comunicat confuz a amestecat vizita intempestiva a presedintelui cu plusul de 3,5 la suta la salarii, fata de promisiunea anterioara, de 8 la suta, care nu insemna decat acoperirea cel mult a inflatiei. Or, angajamentul Guvernului nici nu putea fi impus de Basescu, fiind o atributie a premierului. Inca o fuga la Slobozia, unde “a scos” din greva foamei un profesor, si Traian Basescu a mai contabilizat o lovitura de imagine. In aceeasi maniera in care asta-vara, la inundatii, profitand tot de o absenta de cateva ore a lui Tariceanu, i-a ocupat scaunul la o sedinta, dand indicatii. Sau prin vizite, la un moment dat caraghioase prin frecventa lor, pe santierul unui pod. Or fi miscarile astea bune pentru reportajele tv si pentru filmoteca de familie.
Mi-e teama insa ca din partea unui sef de stat se asteapta mult mai mult si mai coerent. Insusi Traian Baseascu ar putea observa ca metoda jongleriilor de imagine nu-l ajuta sa ramana sus in sondaje. Dimpotriva, il coboara destul de rapid.
