BUCATARIA DE ALTADATA Fiind in postul Craciunului, cand sunt randuite multe dezlegari la peste, ne-am gandit sa dam una-doua retete pe baza de peste. Ce sa alegem: retete cu peste de apa dulce sau de peste traitor in mare?
Fiecare din noi are propriul gust si, dupa cum aprecia Brillat-Savarin, in cartea de capatai a gastronomilor, "Fiziologia gustului", "nu exista o scara de valori prin care sa se poata hotari daca un morun, o limba de mare sau un calcan sunt mai de pret decat un pastrav, care aduce cu somnul, o stiuca prinsa la malul raului sau chiar decat un lin de sase-sapte livre". Pentru astazi, in carligul unditei s-a prins Stiuca.
Supranumita "rechin de apa dulce" stiuca este insatiabila in poftele sale, devasteaza si devoreaza fara discernamant, cu iuteala inspaimantatoare, vietatile din si de pe rauri si lacuri: boboci de rata, gasca si lebada, broaste, necrutandu-si nici chiar specia sa. Se spune ca, pe vremuri, in unul din bazinele palatului Versailles, unde se cresteau stiuci, s-a ajuns ca acestea sa se manance intre ele pana cand n-au mai ramas decat doua, foarte mari. Una a apucat capul celeilalte vrand sa o inghita. Fiind prea mare i-a ramas in gat si, dupa o lupta crancena, au murit amandoua asfixiate.
Stiuca poate ajunge la marimi de peste doi metri lungime si peste 35 de kg greutate. Traieste foarte mult, pana la trei sute de ani! Se povesteste ca in anul 1497 s-a pescuit, la Kaiserslauntern, o stiuca ce purta gravat pe un inel de aur, prins de o bronhie, numele imparatului Frederic Barbarossa si data cand s-a facut acesta.
In miturile altor popoare, precum in epopeea finlandeza Kalevala, rapirea focului ceresc se facea de catre stiuca, pestele inlocuind traditionala pasare.
Dar sa lasam povestile. In bucataria universala, dupa crap, stiuca este pestele de apa dulce care se consuma cel mai mult. In bucataria romaneasca
