azi dimineaţă
când m-am trezit
ştiam dintr-o dată răspunsurile
la toate întrebările
pe care mi le-am pus vreodată
chiar şi la celelalte
fii mulţumită îmi spuneam
ai ajuns
acolo unde nimeni nici măcar n-a visat
bucură-te îmi spuneam
cu vocea sugrumată de plîns
acum am uitat
e nevoie de ploaie
fluviul e la fel ca anul trecut
nimic nu spune despre cei înecaţi
aceeaşi şi pasărea ademenită-n undă şi eu
doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete
secetă ,e nevoie de ploaie" spun bătrânii
să spele
noroiul dintre cuvinte
ea victoria
pentru Andrei
când rana va fi una cu carnea
şi oasele strălucitoare
împărţite pe câmpuri dogorâte de arşiţă
va veni ea victoria
ea victoria
într-o dimineaţă
ca un ziar aruncat pe peluză
ca o sticlă cu lapte uitată pe prag
ea victoria
încă un bolovan în spinare
să-l poarte cine nu s-a oglindit
în ochii câinelui
dar alintaţi-o voi
scrieţi-i voi ode în rime alese
mie lăsaţi-mi acest poem
cât un fir de nisip ce-n furtună-şi caută
scoica
acest poem scris
cu cele şapte vieţi mistuite până la jar
cu cele şapte morţi ferecate sub umărul
stâng
ca un solo de trompetă
sfâşiind noaptea acest poem
ademenind ca un abur de pâine
