Omul care-ti da, vesel nevoie mare, o veste rea ori nu-i educat ori e dereglat.
Medicina sufletului a inventat o sumedenie de tratamente pentru excesul de tristete, dar de insii care pufnesc in ras la inmormantari sau se hlizesc tot timpul de parc-ar fi bleaga satului nu stiu sa se fi ocupat cineva. Voiosia continua e socotita un simptom clasic al sanatatii, desi e si unul la fel de clasic al nesimtirii. Daca un analist de televiziune ar boci la comentariul unei rapiri sau al unui atentat cu zeci de victime, n-ar mai fi solicitat deloc. La plans, trebuie sa ai control. De comentatorii insa care discuta seismele politice ori soarta Romaniei, de parc-ar fi la un concurs de pozne, nu se sesizeaza nimeni. Unul din acestia, care mai e si profesor de istorie, pare sa se simta bine numai cand i se da prilejul sa vina cu profetii sumbre, contra asteptarii generale. Vorbim cu legitime sperante de ziua integrarii in Europa. Forte multa lume intelege ca nu poti sa evoluezi la infinit in paralel cu marea familie continentala. Logic, normal, omeneste si de bun-simt ar fi ca analistii sa nu se arate bucurosi cand primim stiri neplacute de la comisarii integrarii. Profesorul de istorie, care a inteles din istorie, vorba unui carturar, ce a inteles si Mummius la jefuirea Corintului, isi desface tacticos laptopul, ca unul pentru care pregatirea distractiei e tot atat de hazlie ca si comedia ce urmeaza, se alinta cu cateva fraze de prevenire, in sensul ca "asta ati vrut, asta va dau", si promite din capul locului dezvaluiri care or sa ne taie cheful de a mai spera. Profesorul asta de istorie, pe care eu l-as da afara de la facultate, fiindca-i interesat numai de capra vecinului, stare ce nu-i prieste catedrei si nici nu-i face pe studenti mai isteti, ci veseli intr-o nerozie, ca si el, e fericit doar cand poate sa ne dea cu sac! Vreti Europa? Ei, uite, ca n-o sa intrati! Va spun
