Domnu' doctor, ce-aveti pentru paranoia?

De cate ori imi cade prin vecinatate vreo panarama de grandoman, cu care incepe si se incheie la slit globul pamantesc, antiteza imi aduce-n memorie modestia rascolitorului scriitor argentinian Jorge Luis Borges. Cand Borges era solicitat sa se pronunte decisiv intr-o chestiune de interes obsesc, obisnuia sa se eschiveze cu modestie:

- Scuzati-ma, dar cine sunt eu, ca sa dau asemenea verdicte? Intrebati pe altul, mai calificat!

Iar Borges era totusi mai mult decat un scriitor sau pictor de faima judeteana. Era chiar mai mult decat un deputat, senator sau un viceprimar.

Se spune ca un paranoic de clasa incontestabila a ras niste votci pline de gradele curajului. Dupa care s-a suit, cu ticneala cu tot, intr-un taxi, ordonandu-i, ca un general de armata, soferului:

- La Spitalul Socola, va rog! Da, in regatul Bui-Bui, acolo unde rege - bun, viteaz si drept - e Majestatea Sa Diazepam al II-lea!

Si masina a pornit, cu o isterie de viteza din motor.

Buun! Si dupa vreo douaj' de minute, a oprit domnul paranoic taxiul, zicand gata, am ajuns, uf. L-a pupat pe sofer - deoarece exista, pe lume, soferi de taxi care merita pupati cu inflacarare - apoi a batut la usa renumitului profesor psihiatru Petre Boisteanu.

- Intra! - i s-a raspuns, de dupa usa prudent capitonata.

Bombandu-si pieptul, cum mandru se bombeaza un dos de vadana, paranoicul a intrat si a spus:

- Dom'le doctor, ziua buna! Am, dom'le, fir-ar sa fie, cateva simptome ciudate, dom'le. Ma cred genial, intelegeti... Si-am remarcat, absolut din intamplare, ca ori de cate ori ma mananca-n fund - scuzati expresia!- se-ntampla ceva maret pentru umanitate, ceva super-grandios, dom'le. Pe scurt, dom'le , ce-aveti pentru paranoia mea?

Psihiatrul Boisteanu, om confruntat la viata lui cu multe cazuri as