- Comentariu - nr. 236 / 30 Noiembrie, 2005 Aceasta poate fi concluzia dupa desfasurarea celei mai mari greve din invatamantul romanesc, de dupa anul 1989,si care a durat mai bine de trei saptamani. Faptul ca elevii si cadrele didactice s-au reintors la clase, acolo unde le este locul, are darul de a mai estompa din amaraciunea pe care o resimt toti aceia care s-au luat la tranta cu puterea, in ideea ca vor putea obtine, ceea ce de fapt li se cuvine de drept, un statut recunoscut si recompensat pe masura pregatirii si importantei scolii romanesti in societate. Chiar daca liderii de sindicat ai celor patru federatii s-au declarat, cu jumatate de gura, multumiti de ceea ce au obtinut ca salarizare, pentru anul viitor, e vorba de o majorare de 11,83 la suta, care nu este mare deloc, ca si alte facilitati, in perspectiva aderarii Romaniei la U.E. lucrurile nu stau bine, cadrele didactice reintorcandu-se la catedra cu un gust amar. Din pacate, si actualii guvernanti, ca si ceilalti, din legislaturile anterioare, se arata mult mai sensibili la cei care stiu sa dea cu barda, decat la aceia care manuiesc condeiul, modeleaza suflete si formeaza oameni. Concluzia nu poate fi decat aceea ca reminiscentele dictaturii comuniste isi au inca infipte radacini adanci in societatea romaneasca, dovada ca o problema esentiala, aceea a recuperarii materiei pierdute prin greva a fost lasata, chiar de catre guvernati, in coada de peste, la latitudinea… grevistilor. Cadrele didactice, sarace peste masura, manipulate cu dibacie de catre toti guvernatii, in chiar timpul grevei s-au vazut nevoite sa recurga si la alte forme mai drastice de protest, de la greva foamei si pana la tentative de sinucidere, din simplul motiv ca nu le ajung banii de trai de pe o zi pe alta. Bani care vor fi si mai putini chiar de sarbatori, daca nu se vor gasi formule prin care oamenii scolii sa fie pla