Destinul lui Ion Hadârcă este emblematic pentru soarta multor intelectuali din Europa de Est. La fel ca Vaclav Havel, Adam Michnik, Nicolae Manolescu sau Mircea Dinescu, poetul basarabean s-a implicat activ în viaţa politică, în anii romantici şi frenetici ai începutului demantelării regimului comunist, la sfârşitul deceniului nouă. A participat la marile adunări populare, s-a îmbătat de spirit civic, a trăit din plin bucuria naivă a podurilor de flori şi a prosoapelor din satele moldovene, pentru a constata, în final, că ceea ce credea a fi definitiva distrugere a regimului comunist nu a fost decât o vagă reorganizare. Oamenii vechiului regim au rămas legaţi prin structuri şi sisteme de interese mult mai trainice decât s-ar fi putut crede. Istoria lui Ion Hadârcă din ultimii şaptesprezece ani (la Chişinău, impulsionată de perestroika, mişcarea de renaştere naţională a început mai devreme decât în statele foste comuniste aflate în afara URSS) este o replică a ceea ce s-a întâmplat în viaţa politică a Republicii Moldova. A fost unul dintre liderii mişcării de renaştere naţională, a ajuns prim-vicepreşedinte în primul parlament postcomunist de la Chişinău, pentru ca, mai târziu, dezgustat şi dezamăgit de lipsa de unitate a forţelor progresiste (în contrast evident cu deplina coerenţă de acţiune a comuniştilor pilotaţi de la Moscova), în faţa falimentului ideilor pentru care îşi sacrificase cei mai buni ani ai creaţiei, să se întoarcă la uneltele sale de scriitor.

Era barbară de Ion Hadârcă este o carte a eşecului tranziţiei în Republica Moldova. Cititorilor din ţară, care nu urmăresc în mod constant evoluţiile politice de dincolo de Prut, acest masiv volum de publicistică le poate produce revelaţii importante. El scoate în evidenţă adevăratele dimensiuni ale dramei trăite de românii din Basarabia în timpul URSS, dar şi avatarurile politice şi cultural