- Social - nr. 236 / 30 Noiembrie, 2005 Pentru mine, ca ardelean, 1 Decembrie este sarbatoarea demnitatii nationale, pe care n-o pot intampina decat in reculegere. Si nu pot sa ma gandesc la ea fara a fi strafulgerat de mandrie si nici fara a-mi aminti, inundat de recunostinta, exemplul sublim, al altor zile astrale ale romanilor. Pentru ca demna maretie a acestei zile nu-si are asemanare cred, in istoria noastra, decat in predecesoarele ei, 9 aprilie si 28 noiembrie 1918, cand neamul romanesc al moldovenilor de peste Prut si cel al bucovinenilor din nord, si-au luat soarta in maini hotarand "unirea pe veci cu tara". Dar nu pot sa ma gandesc, din nefericire, la aceste zile surori, ale neamului meu, fara a fi ars de rusinea nevredniciei urmasilor marilor intemeietori ai Marii Uniri. Doar doua clipe (ce sunt doua decenii in viata unui popor?) au fost de ajuns pentru ca urmasii nedemni, "regele playboy"si sfatuitorii sai, printr-o nesabuita politica, sa cedeze, paralizati de lasitate, in mainile stravechilor calai, Basarabia, mare parte a Bucovinei si Ardealul de Nord. Si ranile de atunci, injosirile, sangele scurs, nu-s nici pana azi vindecate, iertate, uitate, desi de 15 ani toti, absolut toti cei ajunsi sa conduca tara sustin cu indaratnicie contrariul. Si nu pot sa uit ca din cei ("trei Doamne si toti trei!") urcati, de la insangeratul decembrie, in cea mai inalta functie de slujitori ai poporului acesta, nici unul n-a inteles ce greutate sfanta de lacrimi, si ale mandriei, si ale amarului, poarta in ea 1 Decembrie (Desavarsitoarea Unirii), pentru romanii care n-au fost inca redusi la stadiul de legume. Si mai ales pentru ardeleni. Cum ar putea ei sa uite ca primul, "eternul presedinte" Iliescu, cel care cunostea foarte bine, de la inceputul mandatului sau, planurile de "regionalizare", "purificare etnica" si "autonomizare", ale vecinilor din vest, planuri