Amelia Gherasim, Letiţia Oprişan, Atena Simionescu, Andreea Palade, Marin Gherasim, Bogdan Petriş, Dan Palade, Simion Crăciun, Teodor Velenciuc, Victor Hreniuc, Corneliu Dumitriu şi sculptorii Ion Mândrescu şi Vlad Ciobanu au fost actorii ediţiei din 2005 a Taberei Naţionale de pictură din Ipoteşti. Iniţiatorii acestui proiect, Mioara şi Gheorghe Ciubotaru, prin Elecro-Alfa Internaţional SRL Botoşani, unul dintre cei mai importanţi agenţi de pe piaţa naţională a echipamentelor electrice, sînt ei înşişi într-un plin exerciţiu de creaţie, atît prin propria lor construcţie în spaţiul economic, cît şi prin capacitatea de identificare a celui mai eficient mijloc de conversie a realului în valoare simbolică: solidarizarea morală cu artistul şi sprijinul efectiv oferit creaţiei acestuia. Dar dincolo de problemele stricte de elaborare şi de administrare a proiectului, care ar merita o discuţie mult mai consistentă, trebuie observată situaţia provocatoare în care este pus artistul într-un spaţiu atît de special cum este Ipoteştiul. Pe de o parte, el este invitat să-şi folosească deplin statutul său de judecător al lumii vizibile şi să-şi valorifice disponibilităţile şi tehnicile specifice, iar, pe de altă parte, este somat să ofere o nouă acreditare rolului său şi să facă încă o dată dovada că în relaţia directă cu realitatea nu i s-au epuizat resursele şi nu i s-au erodat mijloacele.

Această probă de vitalitate nu putea fi nicăieri mai bine verificată decît în peisaj, în peisajul înţeles deopotrivă ca ambient fizic şi ca spaţiu consacrat al gîndirii plastice şi al aspiraţiei spirituale. Fără a încerca o evaluare a fiecărei prezenţe în parte - lucru şi greu de făcut într-un spaţiu restrîns, dar şi lipsit de o relevanţă reală, întrucît aici este vorba, în primul rînd, de o atitudine, de o anumită filosofie, şi nu de o soluţie particulară -, trebuie s