Am mai scris, altădată, despre unele traduceri catastrofale; din păcate, spaţiul acestei rubrici nu permite nici pe departe semnalarea tuturor aberaţiilor pe care le descoperim din întîmplare, căutînd diverse informaţii în spaţiul editorial sau în cel virtual, al Internetului. De 15 ani, s-a instaurat la noi, în domeniul traducerii, un amatorism care coexistă în mod nedrept cu bunele tradiţii ale meseriei: pentru mulţi traducerea pare un lucru simplu, la îndemîna oricărui absolvent de liceu cu un minimum de şcolarizare în limbile străine. Că cineva traduce prost e un lucru natural şi omenesc; tulburător e că o serie de edituri publică fără ezitare rezultatele unor încercări stîngace, pline de erori. Situaţia e cu atît mai supărătoare cu cît adesea condiţiile grafice ale publicaţiilor sînt excelente, acurateţea formei intrînd într-un contrast dramatic cu precaritatea conţinutului. Mi se pare ciudat mecanismul psihologic sau economic prin care ajung la noi astfel de texte, foarte adesea nu doar distonante, incoerente, ci pur şi simplu incomprehensibile; presupun că, în graba absurdă cu care se fac toate, înainte de publicare nu le mai (re)citeşte nimeni, nici măcar traducătorul.

Indignările de mai sus sînt provocate de răsfoirea, de curînd, a unei cărţi practice, cu pagini lucioase şi imagini frumoase, cu preţ ridicat şi cu aspectul elegant care se asocia pînă de curînd doar ideii de carte străină. E de altfel vorba chiar de versiunea românească a unui ghid publicat iniţial în engleză (Ghid complet Portugalia, Editura Aquila '93, Oradea, 2002).

Numeroase confuzii din text privesc vocabularul arhitecturii, în genere al istoriei artei. Se vorbeşte, de pildă, de stil romanesc, transpunîndu-se în română termenul englezesc Romanesque: ,perioada romanescă a secolului al XII-lea"; ,biserici în stil romanesc" etc. Echivalentul pentru acest sens e