S-ar putea ca acest 1 decembrie sa fie ultimul in care incertitudinea asupra aderarii la UE sa mai planeze. Anul viitor, sarbatoarea nationala ar sta sub semnul integrarii. Anticipind comemorarile oficiale ale revolutiei, traditional rigide, si anuntind Sarbatorile, 1 decembrie marcheaza inceputul bilantului. Anul ce se incheie intr-o luna a fost dominat de tema integrarii.
Toate celelalte, foarte mediatizate, subiecte (alegeri anticipate, demisia guvernului, grupurile de interese transpartinice) au fost manevrate intr-o scenografie care folosea acelasi fundal martor: integrarea. In aceasta logica, anul acesta, ziua nationala pare a sta sub semnul lui Bolkestein.
Pentru a transfera dezbaterea in spatiul simplist al propagandei, chiar numele fostului comisar european a fost schimbat: pentru a rima cu Frankenstein a fost transformat in Bolkenstein. Astfel, imaginea unei Uniuni Europene apocaliptice, partizana a unui capitalism ultraliberal, a fost fabricata si apoi utilizata fara discernamint.
Inevitabil, sablonul a poposit pe tarimul mioritc, iar folosirea sa chiar inaintea zilei nationale induce efecte perverse.
Relansarea zilei nationale ca simbol al armoniei regasite este pusa sub semnul indoielii. Incet, temerile privind "costurile" integrarii au invadat imaginarul colectiv. Recenta incordare antibolkesteiniana a unor confederatii sindicale romanesti ar putea fi si consecinta acestui cadru.
Dar coincidenta intre momentul, cel putin atipic, al reactiei sindicale, si ziua nationala potenteaza contrastele. Prin metoda contrastului, sugestiile abunda: suveranitatea nationala este pusa in opozitie cu dirijismul Comisiei Europene, interesul national cu cel al companiilor multinationale si democratia nationala cu birocratismul bruxellez.
Reproducind stereotipuri occidentale, politicieni si sindicalisti pier