Adrian NiTA

Timp si idealism. Metafizica timpului

la Kant si Leibniz

Editura Paideia, Bucuresti, 2005, 296 p.

La o evaluare superficiala a cailor urmate de filozofia actuala, ar putea fi remarcate doua directii net diferite. Exista, pe de o parte, preocuparea pentru imediat, pentru problemele etice, sociale, de comunicare si gestionare a politicului. Pe de alta parte, exista cei care simt nevoia sa preia stafeta traditiei filozofice si sa o imbogateasca. E vorba de exegetii preocupati de istoria filozofiei si de probleme care, la timpul lor, au facut destula vilva, chiar daca astazi si-au cam pierdut din atractivitate.

Pe aceasta a doua linie ar putea fi plasat volumul lui Adrian Nita, cercetator la Institutul de Filozofie si Psihologie „Constantin Radulescu-Motru“ din Bucuresti. Un volum bine strunit, care e mai mult decit o monografie insipida sau un volum didactic plin de locuri comune. Intr-un spirit apropiat de cel al filozofiei analitice, A. Nita revine la un autor drag lui – e vorba despre Gottfried Friedrich Leibniz (cel caruia autorul i-a dedicat un volum monografic omonim in 1998).

Timp si idealism nu repovesteste viata si intimplarile unor filozofi germani (Kant si Leibniz) care au activat acum trei sute de ani si mai bine. Din contra, cartea, scrisa pe urmele unei teze doctorale sustinute la Universitatea din Poitiers, este vie, combativa chiar. Sint puse fata in fata argumente si contraargumente referitoare la timp, spatiu, substanta si Dumnezeu. Lupta se duce in cea mai mare parte cu armele anilor 1700-1800. Caci miza unei discutii despre idealitatea timpului trebuie inteleasa in contextul acelor vremuri. Natura timpului avea nevoie de lamuriri mai mult decit ar fi cazul astazi. Caci, fara o idee clara despre timp, nici cosmologia, nici matematica si nici chiar teologia si morala nu aveau de unde