Lucian Raicu
Calea de acces
Editura Polirom, Colectia „Collegium Litere“,
2004, 288 p.
„Ce este un autor?“ – se intreba, intr-o conferinta sustinuta in 1969, Michel Foucault. Raspunsul se leaga, in sistemul de gindire al filozofului francez, de practicile discursive, de ideea de diferenta si de… intoarcerea la subiect. O interventie, la aceeasi conferinta, a lui J. Ullmo este insa mai aproape de perspectiva critica a lui Lucian Raicu, chiar daca pare, la o prima lectura, un truism: „Cred ca nu exista autor decit atunci cind exista interioritate“ (traducere de Ciprian Mihali si Bogdan Ghiu, Editura Idea &Design, 2004).
- Demersul criticului porneste de la ideea de Autor
Am pornit de la aceasta intrebare intrucit demersul criticului literar, atit de cunoscut cindva din paginile Romaniei literare ori de la Europa Libera, stabilit din 1986 la Paris si poate de aceea mai putin prezent in anii din urma in disputele culturale din tara – demersul sau este, prin urmare, unul care porneste de la ideea de Autor (scrie chiar asa, Autor, cu majuscula, ori de cite ori se iveste ocazia sau accentueaza o perspectiva ori o concluzie). Urmeaza o lectura „dinauntrul“ fenomenului, tocmai din dorinta de a descoperi interioritatea, de a redefini spatiul Autorului ca subiect construit din practici discursive diferite. Si alternative, am putea spune, pentru ca Lucian Raicu redescopera mari autori nu doar prin prisma Operei literare, ci si prin intoarcerea la jurnalele creatorilor respectivi, de unde reflecta inapoi spre opera ideea desprinsa, contextul existential sau social, perspectiva critica.
Dar ce autori prefera, in cartea sa, Lucian Raicu?
Volumul se deschide cu un capitol intitulat Invingatorul si este, surprinzator pentru cititorul prizonier, de-acum, al locurilor comune, despre „timidul, timoratul, neajutoratu
