interviu cu Thomas BEIMEL Thomas Beimel este, la Bucureşti, unul dintre cei mai cîntaţi compozitori germani în viaţă. Asta pentru că legătura lui cu România este una specială. Eşti foarte apropiat de România. De ce România, şi nu orice altă ţară? Totul a început cînd am ascultat la Berlin, în 1991, Concertul pentru saxofon şi orchestră de Myriam Marbe şi am fost foarte impresionat de acea muzică. Pe atunci eram doar interpret. Ştiam deci toate ingredientele muzicii, sunetele şi tehnicile, numai că esenţa muzicii îmi scăpa. Am avut norocul, după aceea, să ajung să studiez compoziţia cu Myriam Marbe, în particular. La început, ea a refuzat să vorbească numai despre muzica ei, ci a preferat să o prezinte în contextul muzical românesc. Atunci am aflat despre Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Dan Constantinescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah - ca să enumăr doar cîţiva. Am fost pentru prima dată în România în 1993, să mă documentez pentru o monografie Myriam Marbe . După aceea, am avut şansa să lucrez în Germania cu cîţiva muzicieni români care locuiesc aici. De exemplu, cu Mircea Florian - cîndva cunoscut în România sub numele Florian din Transilvania. Împreună cu el am organizat Festivalul culturii (nu numai al muzicii) contemporane româneşti în Wuppertal. Eu am fost implicat în organizarea a două ediţii. Şi aşa am putut să intru în contact cu ceea ce numim "popular music" - aceasta este pentru mine foarte importantă şi, de exemplu, pot să apreciez şi o formaţie ca Sarmalele Reci. Desigur, atenţia îmi este concentrată în primul rînd asupra muzicii culte, căci cu ea lucrez, dar sînt interesat să observ şi ce se întîmplă în zona "popular music". Apoi, am cunoscut-o, acum cîţiva ani, pe Speranţa Rădulescu de la Muzeul Ţăranului Român şi am avut şansa să o însoţesc în două rînduri să facem înregistrări prin sate. Şi mai ales acestea m-au ajutat enorm să înţeleg muzica românească c