După trei săptămîni de grevă generală, profesorii din sistemul de învăţămînt existent în România anului 2005 au revenit la catedră. Deşi au cerut, iniţial, o dublare a salariilor, în cele din urmă, au fost de acord cu o majorare de aproape 12% propusă de Guvern. Şi gata. Aşa va arăta, probabil, scrisă într-o istorie cronologică a anilor de tranziţie românească, greva cadrelor didactice din această toamnă. Trei-patru rînduri, cel mult. Şi cronologia va merge mai departe, la alte evenimente, cum ar fi noile declaraţii ale lui Theodor Stolojan despre soarta PNL sau războiul dus de preşedintele Traian Băsescu împotriva grupurilor mafiote. Dacă presupunem că aceste evenimente vor fi consemnate la pagina 36, în primele douăzeci de rînduri, atunci nu este nici o exagerare să ne închipuim că despre problemele învăţămîntului va mai veni vorba, în cel mai bun caz, peste alte cîteva sute de pagini şi, desigur, abia în cronologia anului următor. Pentru că, într-o ţară ca România, subiectul învăţămînt nu "arde" decît o dată pe an, cînd fac grevă profesorii cerînd salarii mai mari. De acum şi pînă la viitoarea grevă e lesne de anticipat ce va să fie. Profesorii n-au nici un chef să-şi bată prea mult capul cu reformarea şcolii româneşti. 12% a dat Guvernul? De cel mult 12% se vor strădui şi ei mai tare! Dacă mai punem la socoteală inflaţia de anul viitor şi porcul necumpărat de Crăciunul ăsta, iese chiar o strădanie cu mult sub zece procente. Pînă la viitoarea criză din învăţămînt, cînd se va lăsa cu alte ameninţări şi cu alte promisiuni, n-o să mai zică nimeni mare lucru despre reformă curriculară, computere la şcoala din Cucuieţi sau stimularea financiară a tinerilor care vor să devină profesori la ţară. Ministrul Învăţămîntului va deşerta un hîrdău de scuze, ori de cîte ori i se va aduce aminte de promisiunile făcute, în timp ce mai-marii de la Palate se vor repezi la citit stat