La ora cand apar aceste randuri, tot zbuciumul lui de Targ se va fi stins. Se vor fi facut bilanturile de tot felul, statisticile, adunarile, scaderile, comparatiile, se vor fi auzit deja laudele, reprosurile. Peste cupola de la Romexpo, care l-a gazduit, poate chiar va fi nins. Targul Gaudeamus a adus in fiecare an ceva nou, ceva neobisnuit, ceva in plus fata de precedentul. Asa a fost si anul acesta, mai mult (spatiu, expozanti, vizitatori), mai alert (ritmul vanzarilor), mai sus, mai mare, mai tare decat pana acum. Insa un singur lucru, poate, a adus in plus cu adevarat: normalitatea unui real targ de carte. Faptul ca poti constata normalitatea fara sa te miri. Ceea ce inseamna tot normalitate. Si altfel de probleme de disecat cu editorii si lumea cartii romanesti decat lungimea standului, faptul ca, iata, ce surpriza, totusi se citeste in Romania si vin tinerii la Targ sau acuzele aduse organizatorilor.
Cum a fost asadar Targul Gaudeamus din 2005? A fost ca in vremurile lui bune, am putea spune, adica asa cum ne-am obisnuit sa fie de trei-patru ani incoace: cald, primitor, cu zilele de inceput de relaxare si de oarecare lentoare, cand spatiul pare suficient la standuri si cartile se vad, cand te poti intalni in locuri diferite cu acelasi scriitor, pe care l-ai mai vazut de vreo trei-patru ori, cu sufocanta si innebunitoarea zi de sambata cand nu se mai vede nimic, iar o mare de oameni cat un stadion fojgaie in toate partile dupa carti, lansari, personalitati culturale, cu mica exaltare a premiilor de duminica si cu vremea niciodata constanta pe toata perioada.
Cu mici exceptii, standurile editurilor au fost plasate si in acest an cam tot pe locurile pe care au fost cu un an in urma, Salonul Presei a fost organizat tot in aceeasi zona, dar mai sus cu un etaj, francezii de la CitÃ? des Sciences et de lÃIndustrie Paris, prezenti pentru
